Apostolul îndeamnă la patru feluri de rugăciune pentru toate grupurile și categoriile de necredincioși ca temelie vitală a oricărei mărturii evanghelice. Tot aici găsim scopul rugăciunii pentru lideri, precum și gradele de compasiune și dorința care susțin rugăciunea de mijlocire.

O izbucnire bruscă de laudă pătrunde în epistola lui Pavel, demonstrând că lauda îi puncta viața în mod constant. Și ce fel de laudă! Aici, el ne oferă agenda noastră de închinare, definind practic închinarea adevărată și provocându-ne să aducem un omagiu vrednic Împăratului nostru cel veșnic.

Legea morală a fost menită să ne arate nevoia noastră de iertare. Credincioșii nu se află sub puterea ei de a condamna, dar mântuirea a înscris virtuțile ei pozitive în inimile noastre pentru a fi țelul și dorința noastră „voluntară” – cea mai înaltă dovadă a harului.

„Dar scopul poruncii este dragostea dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință bună și dintr-o credință neprefăcută, Această poruncă îți dau, fiule Timotei, potrivit profețiilor făcute mai înainte despre tine, pentru ca, prin ele, să te lupți lupta cea bună.”